Apelul de la Fatima în istorie
Autor: ks. Mieczysław Piotrowski TChr
Maica Domnului de la Fatima a amintit oamenilor adevărul evanghelic, pentru a fi fericiţi cu adevărat avem nevoie numai de Dumnezeul Atotputernic, care ne-a chemat la viaţă şi care vrea să ne conducă pe toţi spre fericire deplină în cer. La rândul nostru trebuie să ne străduim să ajungem prin iubire la unirea cu Dumnezeu mergând pe drumul greu şi îngust al credinţei.
Apelul triplu al Maicii Domnului este chemarea Evangheliei, transmisă copiilor în timpul apariţiei din 13 iulie 1917.
În prima parte a tainei de la Fatima Maica Domnului a arătat copiilor imaginea îngrozitoare a iadului. În acest fel a reamintit adevărul evanghelic precum că renunţarea omului la credinţa în Dumnezeu este condamnarea veşnică la iad.
În a doua parte a tainei Sfânta Maria ne-a arătat cel mai eficient mod de a salva sufletul de iad, acela de a avea pe deplin încredere în Ea, pentru ca în felul acesta să ne conducă pe drumul greu al credinţei sub crucea Fiului Ei, Izbăvitorul nostru Isus. Dăruindu-ne total Sfintei Fecioare vom învăţa să credem şi să avem întotdeauna încredere în Dumnezeu.
Aceasta se manifestă, în primul rând prin renunţarea la păcat şi trăire în starea de har dumnezeiesc; în al doilea rând – prin rugăciunea zilnică (în special prin rugăciunea Rozariului şi a lecturii Sfintei Scripturi); în al treilea rând – în spovedanie o dată pe lună şi primirea cât mai des a lui Isus în Euharistie.
În schimb a treia taină de la Fatima vorbeşte despre rezultatele crizei credinţei şi a moralităţii în istorie, despre consecinţele respingerii apelului de la Fatima în istoria omenirii.
Apelul de la Fatima în istorie.
În mod uimitor s–au împlinit prezicerile de la Fatima referitoare la evenimentele din Rusia, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, persecutarea Bisericii catolice, atentatul la viaţa Sfântului Părinte, căderea sistemului comunist.
Maica Domnului de la Fatima ne-a lămurit că viitorul lumii este dependent de atitudinea oamenilor. Dacă oamenii vor fi credincioşi lui Isus Cristos şi Evangheliei, istoria va lua cursul ei bun, dacă însă va respinge Decalogul şi se lasă în slujba păcatului, atunci apar războaie, diferite regimuri totalitare, genociduri şi persecuţii atroce.
Pe data de 13 iulie 1917 Maica Domnului a spus copiilor la Fatima: “Războiul se apropie de sfârşit, dar dacă oamenii nu vor înceta să-l supere pe Dumnezeu, în timpul pontificatului lui Pius XI va începe cel de-al Doilea Război Mondial, mult mai rău…”
(În 1938, încă în timpul pontificatului lui Pius al XI-lea, Hitler a anexat Cehia).
Din păcate, în Europa, procesul renunţării la valorile creştine s-a adâncit ducând la îndepărtarea multora de Dumnezeu şi implicit la trăirea vieţii în păcat.
În noiembrie 1917, în Rusia au preluat puterea cei care erau împotriva lui Dumnezeu, adepţii comunismului.
Folosindu-se de minciună, agresiune, ură şi crimă, aceştia au creat URSS – condusă de una dintre cele mai criminale dictaturi din istoria omenirii.
În acest timp, în Germania, în timpul alegerilor democratice din anul 1932, majoritatea alegătorilor s-au aliat la criminala idelologie, ateistă, anticreştină a socialismului naţional.
În mod democratic au ales şi au predat puterea celui posedat de puterea răului – Adolf Hitler şi partidului său naţional socialist.
Desconsiderarea apelului de la Fatima, renunţarea la Decalog şi la Dumnezeu au condus omenirea la căderea în prăpastia imoralităţii, iar prin aceasta, la izbucnirea celui de-al doilea război mondial.
În acest fel s-au îndeplinit cuvintele spuse la Fatima, de către Maica Domnului, în data de 13 iulie 1917:
„Atunci când pe cer veţi vedea o lumină neobişnuită, veţi şti că este un semn important de la Dumnezeu şi că se apropie pedeapsa pentru nenumăratele păcate ale lumii”.
Această lumină a fost văzută în toată Europa în noaptea de 25 spre 26 ianuarie 1938.
Era ultimul avertisment înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.
Groaznicul război care a urmat a fost consecinţa răului strâns în Europa şi în lume. Dumnezeu a permis oamenilor să consume fructele păcatelor lor, pentru a-i face să se controleze şi să se întoarcă la credinţă.
Aceasta înseamnă că cel de-al Doilea Război Mondial a reprezentat pedeapsa Domnului pentru păcatele comise.
Papa Ioan Paul al II-lea a declarat cu ocazia celei de a 50–a aniversări de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial că acesta a dus la una dintre cele mai inumane tragedii din istorie şi “a permis să cunoaştem pe pielea noastră puterea Stăpânului acestei lumi” (J 14, 30) înşelându-se conştiinţa prin fals, prin desconsiderarea omului, a legilor, prin adoptarea cultului puterii şi a agresiunii”
Avertismentul celei de-a III-a taine.
Dumnezeu care ne iubeşte ne-a pregătit un viitor minunat, însă atunci când renunţăm la viaţa în credinţă, ne aşteaptă consecinţele inevitabile ale acestei alegeri: război, ură, distrugeri, suferinţă şi moarte, iar după moarte iadul.
Publicarea în anul 2000 a celei de-a treia taine de la Fatima are caracterul unei previziuni profetice.
Cardinalul Ratzinger explică acest fenomen în felul următor: „Îngerul cu sabia de foc stând în partea stângă a Maicii Domnului aminteşte imagini din Apocalipsă. Prezintă ameninţarea Judecăţii de Apoi ce aşteaptă omenirea”.
Gândul că lumea poate pieri într-o mare de foc nu apare deloc ca o creaţie a fanteziei: omul singur prin invenţiile sale şi-a pregătit sabia de foc.
Acestei puteri distrugătoare a răului se poate opune numai Maica Domnului împreună cu oamenii care primesc chemarea Ei la pocăinţă şi convertire.
Viziunea profetică a celei de-a treia taine de la Fatima, în mod simbolic vorbeşte despre marile persecuţii, suferinţe şi martiriile multor adepţi ai lui Isus Cristos, printre care se găsesc capelani, episcopi şi papi din sec. al XX-lea.
Marile distrugeri şi persecuţii sunt cauzate de către ideologiile ateiste îndreptate împotriva lui Dumnezeu şi în mod deosebit de către comunism.
Locul acestor evenimente dramatice este reprezentat printr-un tablou simbolic.
În cea de-a III-a parte a tainei de la Fatima a fost prezentată succint priveliştea marilor distrugeri, suferinţe, persecuţii, martiriile creştinilor şi războaie, care aveau să se întâmple ca urmare a respingerii chemării la convertire şi credinţă în Evanghelie.
Maica Domnului ne-a relevat faptul că pierderea credinţei este cea mai mare tragedie a omului şi a popoarelor întregi. Este o mai mare ameninţare decât războaiele nucleare, diferite cataclisme şi catastrofe.
Adevărul este că în secolul trecut a avut loc o mare criză a credinţei. Atunci ateiştii – atât comuniştii, cât şi faşciştii – au ajuns la putere şi în scurt timp au dus la cel mai mare genocid din istorie. În secolul al XX-lea au dispărut mai mulţi creştini din cauza urii faţă de credinţa lor, decât în cele 19 secole de la naşterea lui Isus Cristos.
Trebuie amintit aici persecuţiile sângeroase ale Bisericii Catolice în Mexic (1926 – 1930) întreprinse de către cei care roşi de ură împotriva credincioşilor, de însuşi guvernul ateist-masonic. Mii de preoţi şi credincioşi au fost omorâţi pentru faptul că îşi practicau credinţa. O situaţie asemănătoare se petrecea în Spania (1936 – 1939), când guvernele ateiste ale comuniştilor şi ale socialiştilor, conduse de ura împotriva lui Cristos, au omorât 13 episcopi, 4184 de preoţi, 2648 călugări şi călugăriţe împreună cu zeci de mii de catolici.
Biserica Catolică a fost tratată drept cel mai mare duşman, care trebuia să fie lichidat atât de către comunism, cât şi de ateismul nazist hitlerist.
Scopul principal atât al comuniştilor, cât şi al hitleriştilor şi al masoneriei era de a lichida definitiv Biserica Catolică.
De aceea, au fost omorâţi într-un mod atât de bestial duhovnicii şi oamenii credincioşi din Mexic, Spania, Portugalia, în lagărele sovietice sau în campusurile de concentrare.
Consacrarea Rusiei.
În apelul de la Fatima Maica Domnului a cerut rugăciunea zilnică a Rozariului pentru păcătoşi, oferirea Sfintei Comuniuni drept răscumpărare în prima sâmbătă a lunii, consacrarea Rusiei şi a întregii lumi Inimii Ei Imaculate. În ziua de 8 decembrie 1942 pentru prima dată această consacrare a celebrat-o în particular Papa Pius al XII-lea. Este uimitor faptul că această zi marchează începutul seriei de înfrângeri ale Armatei hitleriste pe toate fronturile.
Oare nu este suficient de grăitor că toate victoriile importante asupra Armatei germane au avut loc în ziua de sărbătoare liturgică a Maicii Domnului? Şi anume: pe 2 februarie 1943 – victoria de la Stalingrad; pe 15 august 1943 – este eliberată Sici-lia; pe 8 septembrie 1943 – Ita-lia trece de partea aliaţilor; pe 15 august 1944 – aliaţii aterizează la Toulon; 8 mai 1945, de sărbătoarea Arhanghelului Mihail, patronul Germaniei, se predau ultimele grupe ale armatei germane; pe 15 august 1945 – capitulează în final Ja-po-nia şi se termină cel de-al II-lea Război Mondial.
Destinul războiului s-a decis între două sărbători principale a Sfintei Maria: 8 decembrie 1942 şi 15 august 1945.
În ceea ce priveşte istoria noastră mai nouă, trebuie să realizăm, că atentatul la viaţa Papei Ioan Paul al II-lea, organizat de către forţele ateiste ce luptă cu Dumnezeu şi Biserica Catolică a avut loc pe data de 13 mai 1981, deci exact de ziua aniversării primei apariţii a Maicii Domnului la Fatima.
Salvarea în chip nemaiauzit a Sfântului Papă este o altă confirmare a adevărului şi actualităţii apelului de la Fatima. În prima aniversare a atacului la viaţa sa, pe 13 mai 1982, A spus atunci: „Aceste date s-au întâlnit în aşa fel, încât trebuia să simt, că sunt chemat aici în chip ciudat. Şi iată astăzi am sosit. Am venit pentru a mulţumi în acest loc Ocrotirii Divine…” Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a mers în pelerinaj la Fatima, pentru a mulţumi Maicii Domnului pentru salvarea miraculoasă a vieţii.
„Cu o mână a îndreptat arma iar cu alta a schimbat ţinta glonţului”.
Sfântul Părinte a declarat că a venit la Fatima în acest scop, „(…) pentru ca încă o dată în numele întregii Biserici să asculte apelul care, în urmă cu 65 de ani a fost rostit de Maica noastră comună, îngrijorată de destinul copiilor ei. Astăzi acest apel este mai actual şi mai urgent ca niciodată. Cum putem să observăm fără teamă valul de secularism şi permisivism care ameninţă în mod serios valorile morale de bază ale principiilor creştine?”
În cuvinte dramatice Papa şi-a exprimat durerea, „(…) chemarea la pocăinţă, convertirea, rugăciunile nu au întâmpinat şi nu întâmpină primirea care se cuvine! O Inimă Imaculată – a exclamat Sfântul Părinte – ajută-ne să învingem grozăvia răului care apasă asupra omenirii şi închide drumul spre viitor”.
Nu putem uita data de 25 martie 1984, când la Vatican în Piaţa Sf. Petru, în prezenţa icoanei Maicii Domnului de Fatima, Papa Ioan Pavel al II–lea unindu-se în rugăciune cu episcopii de pe tot globul a efectuat actul consacrării Rusiei şi a întregii omeniri Inimii Imaculate a Sfintei Fecioare. În opinia Sorei Lucia numai atunci a fost îndeplinită cu adevărat rugămintea Maicii Domnului exprimată la Fatima.
Sora Lucia a spus că după acest act de dăruire va avea loc o minune. Într-adevăr, în scurt timp a avut loc dezmembrarea blocului comunist. Dizolvarea Patidului Comunist al Uniunii Sovietice a avut loc după lovitura nereuşită de stat din 22 august 1991, deci în ziua în care Biserica sărbătorea Inima Imaculatei Fecioare Maria.
O serie de evenimente neobişnuite care confirmă adevărul şi actualitatea apelului de la Fatima s-au petrecut între 25 zmartie 1984 şi 22 august 1991
Lecția istoriei;
Istoria învaţă, că ori de câte ori oamenii au renunţat la Isus Cristos şi la întregul sistem de valori, pe care El ni le-a transmis, întotdeauna aceasta a condus la apariţia sistemelor criminale totalitare, genociduri, decăderea culturii, a libertăţii şi a degenerării morale a societăţii – într-un cuvânt la crearea iadului pe pământ.
Astfel Maica Domnului de la Fatima ne reaminteşte că cel mai mare pericol pentru umanitate este renunţarea la Dumnezeu şi la legile Lui, atât prin cea mai răspândită mentalitate de viaţă precum că Dumnezeu nu există, cât şi prin ateismul de concepţie comunistă, fascistă, satanistă sau propagat prin ideologia New Age.
Expresia actualei crize a credinţei în Europa este decăderea morală, ce se exprimă prin lipsa respectului faţă de viaţă, prin: uciderea în masă a copiilor nenăscuţi, eutanasiere, depravare sexuală, anticoncepţionale, plaga divorţurilor, narcomaniei, etc. Eliminarea sistemului creştin de valori duce la puterea criminală a totalitarismului, şi în final la autodistrugere.
De aceea sunt atât de periculoşi toţi acei politicieni şi acele partide politice care susţin aborţia, eutanazia, porno-gra-fia şi per-mi-sivismul moral.
Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a scris: „În multe ţări, după căderea ideologiei care a legat politica de viziunea totalitară a lumii – în special de marxism – apare astăzi nu mai puţin ameninţarea serioasă de negare a drepturilor de bază a omului şi din nou sustragerea de către politică chiar şi a nevoilor religioase, înrădăcinate în inima fiecărui individ: aceasta este ameninţarea întovărăşirii democraţiei cu relativismul etic, care face să elimine din viaţa socială civilă punctul fix de referinţă al moralităţii, lipsindu-l în mod radical de capacitatea de a cunoaşte adevărul.
Dacă nu există nici un adevăr ultim care să ghideze activitatea politică şi să-i dea direcţie, va fi uşor de a instrumentaliza ideile şi convingerile pe care le impun autorităţile politice. Istoria învaţă că democraţia fără valori se preschimbă în totalitarism vădit sau camuflat”. (Ve-ri-ta-tis splen-dor, 101).
Autodistrugerea națiunilor?
Apelul de la Fatima vorbeşte de asemenea despre faptul că unele naţiuni pot să dispară. Această ameninţare serioasă cheamă la convertire, căci viaţa fără Dumnezeu, materialismul practic, legalizarea anticoncepţiei, aborţia, eutanazia, pornografia, legăturile homosexuale precum şi alte semne ale decăderii morale şi ale credinţei – duc la eliminarea lui Dumnezeu, a degeneraţiei morale şi biologice a întregului popor.
Mulţi oameni nu vor să asculte glasul conştiinţei, glasul înţelepciunii şi ceea ce Isus Cristos transmite cu ajutorul Evangheliei şi a învăţăturii Bisericii.
Şi mulţi au fost amăgiţi de propaganda de stânga şi de către mass-media liberală, care inoculează în auditoriu veninul satanic al ateismului, promovând demoralizaţie şi cultura morţii.
Oare catolicii şi oamenii de bună credinţă vor primi avertismentul conţinut în a treia taină de la Fatima, precum că cea mai mare ameninţare este pentru noi ateismul şi viaţa ca şi când Dumnezeu nu ar exista ?
Nu se poate uita, că îndeplinirea prorocirilor de la Fatima nu este ceva inevitabil. Nu este aşa că nu putem schimba viitorul. Totul depinde de atitudinea oamenilor, de libertatea alegerii lor.
Dacă ascultăm chemarea la convertire în credinţă, atunci nenorocirile anunţate nu vor urma. Dacă însă nu o ascultăm, va trebui să suportăm consecinţele alegerii păcatelor noastre.
Dreptatea divină se exprimă prin aceea că cea mai mare pedeapsă a păcatelor noastre este consecinţa acestor păcate.
Viziunea a celei de a treia taine de la Fatima ne avertizează că viitorul omenirii este dependent de alegerea liberă a acesteia, de a fi cu Dumnezeu sau contra Lui.
Acest avertisment ce cheamă la pocăinţă şi convertire trebuie să mobilizeze voinţa şi puterea noastră de a păşi în mod consecvent, pe drumul credinţei, al pocăinţei şi al rugăciunii durabile.
Numai în acest fel se poate înlătura ura, războaiele, vărsarea de sânge, degradarea morală şi biologică a poporului nostru şi a ne proteja pe noi şi pe semenii noştri de condamnarea veşnică.
Papa Ioan Paul al II-lea a declarat la Fatima, că cel mai important conţi¬nut al apelului este chemarea de „a se ruga, a se ruga, şi încă odată a se ruga” (13 mai 1982).
În acest fel Papa a amintit că omul şi naţiunea care se roagă este unit cu Dumnezeu, prin urmare posedă cea mai de preţ comoară şi nu trebuie să-i fie teamă de viitor.
Chemarea de la Fatima de a se converti, adresată mie şi Ţie – este chemarea de a merge pe drumul credinţei spre fericirea deplină în cer.
Sunt necesare numai acceptul şi decizia de a urma drumul credinţei după Isus Cristos.
Pr. M. Piotrowski TChr
Spune în fiecare zi Rozariul! Fă acest lucru împreună cu familia ta! Cine o va sluji pe Maica Domnului prin rostirea sfântului Rozariu, va primi haruri deosebite. Fiecare decadă să o termini cu rugăciunea Îngerului de la Fatima, ca act de răsplată. „O Isuse, iarta-ne pacatele, fereste-ne de focul iadului si du la ceruri toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila Ta”
