Redescoperirea Euharistiei

Autor: Catalina Rivas

„Atunci când Biserica celebrează Euharistia, memorialul morții şi reînvierea Domnului, acest eveniment central al mântuirii devine în adevăr prezent şi prin el „se actualizează Răscumpărarea noastră”. Această jertfă este în aşa măsură hotărâtoare pentru destinul şi istoria omenirii încât Isus a adus-o şi apoi s-a întors la Tatăl, numai atunci când ne-a lăsat mijlocul de a participa la ea, aşa încât să fim în ea prezenți. În acest fel Euharistia devine izvor de contemplare sfințitoare şi roditoare.” (Ioan Paul al II-lea: Enciclica despre Euharistie, 11).

 

Cu ajutorul experienţei mistice, notate de stigmatica boliviană Cătălina Rivas, Domnul Isus şi Maica Domnului doresc să ne înveţe cum să participăm efectiv la cel mai mare eveniment al mântuirii
noastre care devine prezent în timpul Sfintei Liturghii. Iată câteva fragmente notate de Cătălina: „În ziua de Buna-Vestire , când am intrat în biserică la Sfânta Liturghie, arhiepiscopul şi preotul tocmai ieşiseră din sacristie. Maica Domnului mi-a spus cu glasul ei dulce, delicat, femeiesc. „Astăzi este o zi din care poţi trage învăţăminte. Doresc să te concentrezi, indiferent ce se va întâmpla, pentru că vei împărtăşi apoi din experienţa ta întregii lumi”.

 

Primul lucru pe care l-am reţinut a fost corul de voci minunate, venite de undeva din depărtare. Uneori muzica se apropia, iar alteori se îndepărta, asemeni adierii vântului. Arhiepiscopul a început Sfânta Liturghie, iar când a ajuns la actul pocăinţei, Maria a spus: „ Din adâncul inimii roagă Domnul să-ţi ierte păcatele cu care l-ai ofensat. În felul acesta vei putea să iei parte cum se cuvine la sfânta slujbă, care este un privilegiu. Am zis: „Sunt curată la suflet, doar ieri m-am spovedit”. Maica Domnului a răspuns: „Gândeşti că de ieri nu ai supărat pe Domnul? Dă-mi voie să-ţi amintesc câteva întâmplări. (...)  Iar tu spui că nu L-ai rănit pe Domnul? Ai venit în ultima clipă atunci când celebranţii ieşeau în procesiunea de începerea slujbei  (...) şi intenţionezi să participi la ea fără să te pregăteşti...  De ce voi toţi veniţi în ultima clipă? Ar trebui să veniţi mai devreme, să vă rugaţi şi să cereţi Domnului să vă trimită Duhul Sfânt pentru a vă dărui linişte şi să vă cureţe de nelinişti, de probleme şi de rătăciri. El vă face capabili să trăiţi acest sfânt moment (...). Doar aceasta este cea mai mare dintre minuni. Aţi venit să trăiţi momentul în care Dumnezeu dăruieşte harul său cel mai mare şi nu ştiţi să-l apreciaţi”.

 

Pentru că era zi de sărbătoare în biserică a răsunat imnul de slăvire a Domnului. Maica Sfântă a spus: „Adoră şi binecuvântează cu toată dragostea ta Sfânta Treime recunoscând că eşti una din creaţiile Ei”.

 

A venit momentul Liturghiei cuvântului, iar Maica Domnului mi-a cerut să repet: „Doamne astăzi vreau să ascult cuvântul Tău şi să aduc prin el roade bogate.

 

Te rog ca Duhul Tău Sfânt să-mi cureţe inima, iar cuvântul Tău să crească şi să se împlinească”. Apoi Sfânta Fecioară a spus : „vreau să iei aminte la cititul omiliei. Ţine minte ce spune Biblia despre cuvântul Domnului care nu se întoarce până nu dă rod. Dacă vei asculta cu atenţie, o parte din ceea ce vei auzi va rămâne în tine. Trebuie să încerci să-ţi aminteşti cuvintele care au făcut impresie asupra ta.

 

Uneori pot fi doar două versuri, alteori lectura întregii Evanghelii, sau numai un cuvânt. Savurează-le în tot restul zilei şi vor deveni parte din tine. Viaţa se schimbă dacă se permite cuvântului Domnului să schimbe persoana”.

 

Apoi a avut loc oferirea darurilor, iar Maica Domnului a spus: „Roagă-te în acest fel: Doamne mă las deplin în voia Ta, aşa cum sunt, cu tot ce am şi ce pot. Îţi dăruiesc totul. Doamne Atotputernic pentru umilinţa Pătimirii Fiului Tău schimbă-mi viaţa.

 

Te rog pentru familia mea, pentru binefăcătorii mei, pentru toţi oamenii care luptă împotriva noastră, pentru care mi-au cerut să mă rog”.

 

Dintr-o dată din bănci au început să se ridice fiinţe pe care mai devreme nu le-am văzut. Arăta ca şi cum din apropierea fiecărui om prezent în catedrală se ridica un altul şi în curând biserica s-a umplut de oameni tineri şi frumoşi. Aceştia erau îmbrăcaţi în haine albe, strălucitoare. Cu toţii s-au îndreptat spre altar. Maica Domnului a spus: „Priveşte. Aceştia sunt îngerii păzitori ai fiecărei persoane care se află în biserică. Chiar în momentul acesta îngerul tău păzitor duce darurile şi rugăciunile tale la altarul Domnului”. Cu toţii aveau trăsăturile feţei deosebit de frumoase asemeni femeilor, înălţimea lor însă, corpul şi mâinile erau bărbăteşti; tălpile lor goale nu atingeau pământul. O parte dintre ei purtau parcă vase din aur, iar în ele strălucea lumina ca aurul curat. Sfânta Fecioară a spus: „Aceştia sunt îngerii păzitori ai oamenilor care consideră  Sfânta Liturghie plină de numeroase intenţii bune  şi sunt conştienţi de ceea ce înseamnă celebrarea ei. Aceştia au ce oferi Domnului. Dăruieşte-te pe tine însuţi în acest moment (...). Dăruieşte durerile tale, speranţele, tristeţile, bucuriile, rugăciunile. Ţine minte că valoarea Sfintei Liturghii este nemărginit de mare. Din cauza asta fii generoasă în daruri şi rugăciuni.

 

În urma acestora veneau alţi îngeri care aveau mâinile goale. Maica Domnului a spus: „Aceştia sunt îngerii păzitori ai celor care sunt aici, dar niciodată nu oferă nimic. Nu sunt interesaţi să trăiască intens fiecare moment al Sfintei Liturghii şi nu au daruri să aducă în faţa altarului Domnului”. La sfârşitul procesiunii veneau îngerii care erau destul de trişti cu mâinile împreunate pentru rugăciune, dar cu privirea în pământ. „Aceştia sunt îngerii păzitori ai celor care au venit aici din obligaţie, fără să dorească să asiste la Sfânta Liturghie. Îngerii merg mai departe trişti pentru că nu au nimic de oferit la altar, în afară de propriile rugăciuni (...). Nu-ţi întrista îngerul păzitor. Roagă-l multe lucruri, dar nu numai pentru tine, ci pentru toţi.

 

Ţine minte că jertfa pe care Isus o preţuieşte cel mai mult este când te oferi tu însuţi pentru ca Domnul să te poată transforma prin meritele tale.

 

Ce-i poţi oferi Domnului din partea ta? Nimicnicie şi păcat. Lui Dumnezeu îi place jertfa împreunată cu meritele lui Isus”. A sosit momentul final al celebrării primei Sfinte Liturghii (Primiţiei) când credincioşii pronunţau cuvintele „Sfânt, Sfânt, Sfânt”… dintr-o dată  tot ceea ce se găsea în spatele celebranţilor a dispărut.

 

Pe partea stângă a arhiepiscopului au apărut mii de îngeri. Aceştia erau îmbrăcaţi în tunici asemănătoare veşmintelor albe ale capelanilor sau ale ministranţilor. Cu toţii au îngenuncheat cu mâinile împreunate pentru rugăciune şi si-au aplecat capetele în semn de respect. Se auzea o muzică frumoasă, ca şi când numeroase coruri cântau pe diferite voci, la unison cu oamenii: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”…

 

A sosit momentul consacrării, moment al minunii minunilor. În spatele arhiepiscopului au apărut o mulţime de oameni. Cu toţii purtau aceleaşi tunici, dar în culori pastelate. Chipurile lor erau strălucitoare, pline de bucurie, s-ar putea spune (nu ştiu să vă spun de ce) că aceşti oameni erau de diferite vârste, dar feţele lor erau fericite şi fără riduri. Au îngenuncheat la fel ca la rugăciunea „Sfânt, Sfânt, Sfânt”… Maica Domnului a spus: „ Aceştia sunt toţi sfinţii şi binecuvântaţii. Printre ei sunt sufletele rudelor tale care se bucură acum de a-l privi pe Dumnezeu. Apoi am văzut pe Maica Domnului exact pe partea dreaptă a arhiepiscopului, la un pas de celebrant. Se afla uşor deasupra podelei, îngenuncheată într-un veşmânt transparent, strălucitor, ca o ţesătură lichidă, cum este cristalul. Maica Sfântă, cu mâinile împreunate, se uita atent şi plină de respect la celebrant. Îmi vorbea de acolo, dar încet, direct în inimă, fără să se uite la mine: „ Te miră faptul că mă vezi stând în spatele arhiepiscopului? Aşa se cuvine să fie (...). Cu toată dragostea pe care Fiul Meu mi-o dă, niciodată nu m-a înzestrat cu puterea pe care o au preoţii – darul duhovnicesc de a face zilnic prezent miracolul Euharistiei. Pentru aceasta nutresc adânc  respect faţă de preoţi şi faţă de minunea pe care Dumnezeu o face posibilă prin intermediul lor. Lucrul acesta mă face să îngenunchez aici, în spatele lor”.

 

În faţa altarului şi-au făcut apariţia umbre de oameni în culori gri ţinând mâinile ridicate. Acestea sunt sufletele binecuvântate din purgatoriu, care aşteaptă rugăciunile voastre pentru a se îndeplini spălarea lor de păcate. Nu încetaţi să vă rugaţi pentru ei. Ei se pot ruga pentru voi, dar nu se pot ruga pentru ei însişi. Pentru ei voi trebuie să vă rugaţi, pentru ca ei să poată ieşi din purgatoriu, pentru a ajunge la Dumnezeu şi a se bucura de prezenţa Sa veşnică”. După cum vezi sunt aici tot timpul. Oamenii merg în pelerinaj, caută locurile unde mi-am făcut apariţia.

 

Acesta este un lucru bun pentru a primi harurile de care au nevoie, dar în timpul nici unei apariţii şi în nici un loc nu sunt mai prezentă ca în timpul Sfintei Liturghii.

 

Întotdeauna mă voi găsi în faţa altarului, unde are loc Euharistia. La picioarele tabernaculului sunt împreună cu îngerii pentru a fi mereu cu Isus”.

 

Văzând frumuseţea imaginii Maicii Domnului şi celelalte chipuri strălucitoare cu mâinile împreunate pentru rugăciune, aşteptând minunea care se repetă continuu m-am simţit ca în rai. „Şi gândeşte-te că în timpul acesta sunt oameni care îşi pierd timpul în vorbărie. Îmi pare rău să văd că multe persoane stau cu mâinile încrucişate ca şi când ar aduce cinstire atât sie, cât şi Domnului.

 

Spune tuturor că niciodată omul nu-şi arată latura umană ca atunci când cade în genunchi în faţa Domnului” – adăugă Sfânta Maria.

 

Celebrantul a pronunţat cuvintele consacrării. Cu toate că era un om de înălţime obişnuită, dintr-o dată a început să crească şi să se umple de lumină supranaturală care-l înconjura şi care s-a intensificat în jurul feţei Sale. Din pricina aceasta nu am putut să-I văd trăsăturile. Când a ridicat ostia i-am remarcat mâinile. În partea lor exterioară aveau semne care emanau lumină. Era Însuşi Isus! În acest moment ostia a început să crească şi-a devenit uriaşă. Pe ea a apărut minunatul Chip al lui Isus privind toată suflarea adunată. Din instinct am vrut să aplec capul, dar Maica Domnului a spus: „Nu-ţi coborî privirea. Ridică-ţi ochii şi contemplă-L. Priveşte-L şi repetă rugăciunea de la Fatima: Doamne cred, te ador, am încredere în Tine şi te iubesc. Te rog să-i ierţi pe cei care nu cred, nu te adoră, nu au încredere în Tine şi nu te iubesc. (...). Apoi spune cât de mult îl iubeşti şi adu-i cinstire Regelui Regilor”. Aveam impresia că eram singura persoană la care se uita din ostia uriaşă, dar am înţeles că în acest fel, cu o iubire nemăsurată se uita la fiecare om. Celebrantul a depus pe altar ostia şi imediat a revenit la dimensiune normală.

 

Când a rostit cuvintele consacrării vinului s-a făcut lumină, iar pereţii şi tavanul bisericii au dispărut. Dintr-o dată l-am văzut în aer pe Isus răstignit. Eram în stare să-i contemplu chipul, umerii, corpul acoperit de răni. În partea dreaptă a pieptului avea o rană din care ţâşnea înspre stânga sânge, iar în partea dreaptă ceva asemănător apei, dar foarte strălucitoare. Arăta ca razele de lumină coborându-se asupra credincioşilor. În acest moment Maica Domnului a spus:

 

„Aceasta este minunea minunilor. Spuneam mai devreme că Domnul nu este limitat de timp şi loc. În momentul consacrării toată adunarea este luată la poalele Calvariei pentru răstignirea lui Isus”.

 

Când să spunem Tatăl Nostru, pentru prima oară pe durata celebrării mi s-a adresat Isus: „Aşteaptă vreau să te rogi din adâncul fiinţei tale. Aminteşte-ţi persoana sau persoanele care te-au rănit cel mai tare în viaţă în aşa fel încât să le aduci în inima ta şi să le spui: În numele lui Isus Cristos vă iert şi vă doresc pace. În numele lui Isus vă rog să mă iertaţi şi să doriţi pace. Dacă persoana merită pacea o primeşte şi se va simţi mai bine. Dacă nu este în stare să-şi deschidă inima, pacea se va întoarce la tine. Dar nu vreau să primeşti sau să oferi pacea atunci când nu eşti în stare să ierţi şi să simţi acea pace mai întâi în inima ta”.

 

„Fii atentă ce faci – a spus Domnul Isus – în Tatăl Nostru repeţi: şi iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Dacă poţi ierta, dar nu poţi uita cum spun multe persoane înseamnă că pui condiţii în iertarea divină. Spui: Iartă-mi numai atât cât sunt eu în stare să iert dar nu mai mult”.

 

Când arhiepiscopul a spus: „dăruieşte-ne nouă pace şi unire”, iar apoi „ Pacea Domnului să fie cu voi” deodată am văzut cum printre unii oameni, care îşi dăruiau semnul păcii, strălucea o lumină puternică. El a fost cel care m-a atins dându-mi pacea sa, deoarece în acel moment eram în stare să iert şi să alung din inima mea toate rănile pricinuite de alţi oameni.

 

Isus dorea să împărtăşească cu noi acel moment de bucurie, să ne îmbrăţişeze şi să ne ureze pacea Sa.

 

A sosit şi momentul celebrării sfintei comuniuni. Când arhiepiscopul a primit Sfânta Comuniune, Maica Domnului a spus: „Repetă cu mine: Doamne binecuvântează-i pe preoţi, ajută-i, curăţă-i de păcate, iubeşte-i, ai grijă de ei şi susţine-i cu dragostea Ta”.

 

Oamenii au început să părăsească băncile, pentru a primi Sfânta Comuniune.

 

Şi iată marea clipă a întâlnirii. Domnul mi-a spus: „Aşteaptă, vreau să-ţi arăt ceva”. Impulsul interior îmi spunea să-mi arunc privirea la o anumită persoană care s-a spovedit înainte de Sfânta Liturghie. Când preotul a depus Sfânta Ostie pe limba acestei persoane o lumină strălucitoare asemănătoare aurului curat a trecut direct prin această persoană, mai întâi prin spatele ei, apoi a înconjurat-o din spate, apoi împrejurul umerilor, iar la sfârşit capul.

 

Domnul a spus: „Iată cum mă bucur îmbrăţişând sufletele care vin să mă primească cu inima curată”. Vocea Domnului Isus era cea a unui om fericit. Când mi-a venit rândul să primesc Comuniunea, Isus mi-a spus: „ Cina cea de Taină a fost momentul celei mai mari apropieri de Mine. În acea oră de iubire am decis ceva ce în ochii oamenilor poate fi considerat ca un act de nebunie – am acceptat să devin sluga iubirii, am hotărât Euharistia. În felul acesta am vrut să rămân cu voi până la sfârşitul lumii, pentru că dragostea Mea nu putea suporta să vă las orfani, pe voi pe care vă iubesc mai mult decât propria mea viaţă”.

 

Când am revenit la locul meu şi am îngenuncheat, Domnul a spus: „Ascultă!”.

 

O clipă mai târziu am ascultat rugăciunea femeii care era aşezată în faţa mea şi care tocmai primise Sfânta Comuniunea. Isus a spus cu voce tristă: „Ai reţinut rugăciunea ei? Nici măcar o dată nu a spus că mă iubeşte. Niciodată nu mi-a mulţumit pentru darul pe care i l-am dat aplecându-mi Divinitatea la condiţia ei umană, pentru a o atrage la mine. Niciodată nu a spus: mulţumesc, Doamne. A fost numai o listă de rugăciuni şi astfel fac aproape toţi cei care vin să mă primească. Am murit din iubire şi am înviat. Din iubire v-am aşteptat pe fiecare dintre voi şi din iubire rămân cu voi (...). Dar voi nu realizaţi că am nevoie de iubirea voastră. Reţineţi că sunt cerşetorul iubirii în această oră importantă pentru suflete”.

 

În clipa în care celebrantul trebuia să acorde binecuvântarea Maica Domnului a spus: „Fii sârguincioasă şi fii atentă (...)

 

Faci un semn învechit în loc de semnul crucii. Reţine că această binecuvântare poate fi ultima pe care o obţii de la preot. Când ieşi din biserică nu ştii dacă vei muri sau nu. Nu ştii dacă vei mai avea ocazia să obţii binecuvântarea de la alt preot. Aceste mâini consacrate îţi acordă binecuvântare în numele Sfintei Treimi. De aceea fă semnul crucii cu respect, ca şi cum ar fi ultima din viaţa ta”.

 

Isus m-a rugat să rămân cu El câteva minute după sfârşitul slujbei şi mi-a spus:

 

„Nu te grăbi să ieşi din biserică după terminarea slujbei. Rămâi o clipă în tovărăşia Mea, bucură-te de ea şi dă-mi voie să Mă bucur de a ta”. L-am întrebat: „Doamne cât timp rămâi cu noi  după Comuniune?” Şi mi-a răspuns: „Atâta timp cât tu vrei să rămâi cu Mine. Dacă vrei să-Mi vorbeşti  toată ziua în timp ce-ţi îndeplineşti sarcinile te voi asculta. Sunt întotdeauna cu tine.

 

Tu eşti cea care mă părăseşti. Ieşi de la slujbă crezând că sarcinile din acea zi s-au terminat. Nu te gândi că vreau să împart viaţa ta de familie cu tine, dar măcar în ziua Domnului (...). Ştiu totul. Citesc cele mai mari secrete din inima şi mintea oamenilor. Dar mă bucur când îmi vorbeşti de viaţa ta, când îmi dai voie să iau parte la ea ca membru al familiei sau prieten apropiat. Cât de mult pierde omul atunci când nu-mi lasă loc în viaţa sa!”

 

Isus a mai spus: „Ar trebui să fiţi mai virtuoşi decât îngerii şi arhanghelii deoarece ei nu au bucuria de a mă primi ca hrană, aşa cum este în cazul vostru. Ei beau picături de la sursă, în timp ce voi care aveţi binecuvântarea de a primi, aveţi tot la dispoziţie, tot oceanul”.

 

Un alt lucru pe care Domnul mi l-a spus, cu durere, se referea la oamenii care se întâlnesc cu El din obişnuinţă. Această rutină face ca unii oameni să fie atât de indiferenţi, încât nu au de spus nimic Domnului, atunci când Îl primesc în Sfânta Comuniune. Mi-a spus că aşa sunt multe suflete consacrate care şi-au pierdut entuziasmul de a fi îndrăgostit de Isus şi consideră vocaţia lor  ca o meserie.

 

Apoi Isus a vorbit despre roadele care trebuiesc să apară după fiecare primire a Sfintei Comuniuni.

 

Sunt şi oameni care-L primesc zilnic pe Domnul, îşi petrec multe ore la rugăciune şi fac multe lucruri bune, dar cu toate acestea viaţa lor nu se schimbă.

 

Darurile pe care le primiţi în timpul Euharistiei trebuie să aducă roadele reconvertirii, exprimându-se în fapte de milostivire faţă de fraţi şi surori.

 

Cătălina, misionară laică a Inimii euharistice a lui Isus

(Redactat de Maria Zboralska)

 

precedentă   |   următorul înapoi

Copyright © Wydawnictwo Agape Sp. z o.o. ul. Panny Marii 4, 60-962 Poznań, tel./ fax: 61/ 852 32 82 | tel. 61/ 647 26 86