L-am regăsit pe Dumnezeu

Autor: świadectwo

Este uimitor cum datorită lui Dumnezeu s-a schimbat viaţa mea. Acum câţiva ani aş fi râs de oricine ar fi spus că mă voi desăvârşi în credinţă. De ce? Pentru că Biserica a fost întotdeauna în viaţa mea pe un plan îndepărtat.

 

Nu mi-am imaginat că actul credinţei are profunzimi şi putere – am simţit credinţa ca pe o devoţiune fără consistenţă. Conştientă de minciuna lumii, de răutate şi supărări eram sceptică. Problemele cu care m-am confruntat m-au rănit profund, de neimaginat.

 

Nu am ştiut să mă apăr. Îmi era foarte greu. Mă simţeam singura suferindă din lume. În final am considerat că Biserica nu-mi este de trebuinţă. Aveam un milion de motive pentru a nu merge la Sf. Slujbă, pentru că nu ar fi schimbat nimic în mine. Cel puţin aşa simţeam... De fapt, aceasta a fost cea mai rea perioadă din viaţa mea: stare sufletească apăsătoare, disperare, amărăciune, iritare. Lumea era pentru mine toată contaminată, perversă. Mă înecam în această mocirlă neagră, m-am închis în mine, am creat o barieră imaginară de ocrotire. În interiorul meu fierbeam cu toate că în exterior nu se vedea. Eram conştientă că sunt condamnată să pierd, crezând că  nu reprezint nimic iar viaţa mea este fără valoare. Domnul însă nu a permis să-L uit. În mod instinctiv căutăm binele. Nu vroiam să-mi distrug viaţa. M-am întors la Biserică. Am mers în pelerinaj. Am văzut că oamenii se pot privi cu ochii iubirii. A fost pentru mine, pe de o parte, o tulburare puternică, pe de altă parte, o speranţă. Domnul mi-a străpuns inima. Apoi am frecventat Oaza – Mişcarea Lumină şi Viaţă. În viaţa mea au avut loc schimbări esenţiale. Am descoperit că în ochii lui Dumnezeu sunt importantă. În timpul anului am uitat de Oaza. Dar Domnul acţiona prin anumite persoane. Am mers încă o dată. Nu am presupus cât poate acest lucru să schimbe viaţa mea. Mă transformam într-un om nou în fiecare zi. Şi în continuare mă îndrept spre Izvorul de Har şi Apa Vie, spre Adevărul cel mai Înalt.  Dumnezeu ştie când să îndrepte cărările mele. Sunt alături de Dumnezeu, iar El îmi dă cele mai frumoase reculegeri şi pe sine Însuşi. Cu uimire descopăr în fiecare zi cum credinţa noastră se uneşte, se contopeşte, se formează din fundament. Am considerat până acum că ea  este o experienţă subiectivă, nu am avut încredere în ea, nu am vrut să o cunosc. Acum îmi doresc aceasta din toată inima. Dumnezeu nu este un extraterestru, nu este subiectiv. Chiar dacă nu-i dau atenţie şi consider că nu este prezent, fie că mă rătăcesc, sau protestez – El există. Din umbră respectă libertatea mea, pe care adesea atât de nebuneşte şi fără măsură o folosesc împotriva mea. Iar El are locuinţa sa  în inima mea, acolo este ascunzişul Lui. Cred că în hăţişul liberalismului este greu să ne regăsim, în special cei tineri. Credinţa, speranţa şi iubirea nu sunt produse  bune pentru mass-media. Ele nu se pot cumpăra şi nu li se face reclamă în ambalaj atrăgător pentru că nu ispitesc, nu fascinează şi nu iscă pofta de a le poseda. Ele sunt însă adevăruri care dau viaţă, fundamentul pe care-l putem clinti numai noi înşine. Întotdeauna am fost convinsă că Dumnezeu nu există în suferinţă. Am considerat că El pedepseşte, ne desconsideră, ne arată greşelile... Astăzi ştiu că acolo unde suferă un om, suferă în mod deosebit şi de neimaginat Dumnezeu. Actual şi eu sufăr. Sunt însă conştientă că fiecare om are încercările lui. Conştiinţa mea de a mă desăvârşi, şi a mă deschide la harul Domnului creşte pe zi ce trece. Am intrat în Mişcarea Inimilor Curate. Mulţi ani am luptat cu mine însămi, ca rezultat al refulării psihice. Credeam că sunt condamnată la onanism pentru totdeauna. Credeam chiar că este ceva bun şi plăcut. Credeam că mă dezvolt din punct de vedere sexual. În timpul acesta creştea în mine nesiguranţa şi simţul vinovăţiei. „Hoţul care intră înăuntru” (Oz 7,1), Satana distruge sufletul şi sărăceşte trupul.

 

Şi ce este mai monstruos este faptul că se bucură de lucrul acesta!  Asigură că are grijă de noi. Ce înşelătorie!

 

Astăzi, în fiecare zi Dumnezeu acţionează, mă curăţă, mă umple de iubire. Acţionează prin oameni şi mă binecuvântează. M-am simţit nedemnă de a primi darurile Lui. El mi-a arătat drumul, nu m-a lăsat. Astăzi ştiu că ceea ce am trăit a fost de prisos, căci cu toate problemele, Domnul mi-a luminat calea. Datorită Lui povara este mai uşoară, iar chinul mă face mai puternică. Uneori am perioade de neîncredere, dar nu mă dau bătută. Nu se merită. Doresc din tot sufletul să-l slujesc pe Dumnezeu. El cunoaşte căile mele. Astăzi în inima mea îşi scrie Numele.

 

O cititoare

 

 

precedentă   |   următorul înapoi

Copyright © Wydawnictwo Agape Sp. z o.o. ul. Panny Marii 4, 60-962 Poznań, tel./ fax: 61/ 852 32 82 | tel. 61/ 647 26 86