Şcoala iubirii

Autor: świadectwo

Am 22 de ani şi de 4-5 ani am un prieten minunat, iar el mă are pe mine.

Ne-am cunoscut în liceu, unde învăţam în aceeaşi clasă. Până în momentul în care am început să umblăm împreună, s-a născut între noi prietenia, fapt datorită căruia reuşisem să ne cunoaştem punctul de vedere cu privire la Dumnezeu, la căsătorie şi familie.

 

Începutul drumului nostru comun a fost frumos, dar, în acelaşi timp, destul de fructuos, probabil, majoritatea tinerilor ştiu despre ce vorbesc.

 

Atunci ne-am decis să intrăm în Mişcarea Inimilor Curate, căutând aici, dezlegarea problemei noastre. Experimentând 3 zile de reculegere spirituală la Rzeszów, am aflat multe despre relaţia între doi oameni care se iubesc, şi am primit sfaturi concrete cum să luptăm pentru a păstra calitatea relaţiei noastre; eram încântaţi şi  aproape siguri că de acum totul va fi bine. Cu toate acestea, decizia noastră de a urma calea adevărului, împotriva curentului, a modei lumii de astăzi era atât de puternică încât nu ne-am lăsat învinşi, ci am decis să luptăm.

 

Din acel moment a început greutatea, dar în acelaşi timp cea mai importantă etapă a istoriei iubirii noastre minunate. Lupta pentru puritate este foarte dificilă, necesită curaj, determinare, şi, în primul rând, perseverenţă în urmărirea acestui obiectiv. Unul dintre elementele-cheie ale unei astfel de lupte este decizia voinţei noastre, care trebuie gândită bine şi matur.

 

Lupta pentru castitate este o luptă pentru iubire adevărată şi pentru totdeauna.

 

Iubirea nu este un sentiment este dorinţa de bine şi sfinţenie a celeilalte persoane. În momentele de îndoială, de criză, de certuri rămâne numai decizia luată la început, că eu împreună cu tine, vreau să mergem la Isus, şi  vreau ca deja pe pământ să cunosc gustul raiului. Îmi aduc aminte de criza, pe care am trăit-o cu Darek, în urmă cu un an, când lucram în Londra. Epuizaţi, departe de casă am fost acolo mult mai expuşi la atacurile Satanei. Atunci a început să lipsească afecţiunea, dar a rămas decizia luată înainte, care ne-a salvat. Scriind despre castitate şi despre ce sacrificii implică aceasta, trebuie să explic de ce este atât de importantă păstrarea ei în viaţa fiecărui om, în special a celui tânăr. De ce eu şi Darek ne-am decis să aştăm coexistenţa noastră după căsătorie. Există mai multe motive. În primul rând vrem ca iubirea noastră să fie autentică, să fie nu numai cuvinte goale, ci baza care face că  ne conducem spre Dumnezeu. Oricine poate spune „te iubesc”, dar nu fiecare ştie că aceasta înseamnă o imensă responsabilitate faţă de cealaltă persoană. Mulţi fără a avea remuşcări, şi chiar cu mândrie – coexistă înainte de căsătorie nerespectând drumul persoanei apropiate şi tratând-o numai ca un obiect de folosinţă. Eu nu vreau să trăiesc în felul acesta, doresc să ofer viitorului soţ pe care-l posed – pe mine însămi. Vreau ca acest dar să fie curat şi binecuvântat de Dumnezeu. Visul meu ca în noaptea de nuntă să-i spun lui Darek (dacă el va fi soţul meu): - Iubitule astăzi mă dăruiesc ţie, împreună cu bogăţia corpului meu, cu caracterul meu, pe care m-ai ajutat să-l desăvârşesc şi cu sufletul, care datorită ţie se află mai aproape de Dumnezeu. Mă dăruiesc ţie curată, virgină, pentru tine am rămas astfel, pentru ca astăzi acest dar să ţi-l ofer ţie. Băieţi, care dintre voi nu aţi vrea să ascultaţi asemenea cuvinte de la soţia voastră în acea zi excepţională? Castitatea face că sunt fericită, că am încredere în partenerul meu şi sunt sigură că el mă iubeşte. La un moment dat, în timpul relaţiei noastre mi-a fost foarte greu să cred că Darek mă iubeşte, că cineva mă poate iubi. Păcatul conduce la nesiguranţă, lipsa de acceptare de sine însăşi  şi la durerea imensă care ne permite să ne bucurăm de viaţă. Văd acest lucru astăzi, căci demult timp trăim în curăţie, iar Dumnezeu ne-a permis să trăim o bucurie extraordinară lângă  altă persoană. Fetelor câte dintre voi puteţi fi sigure că prietenul vostru vă iubeşte cu adevărat, că este în stare să renunţe la corpul vostru, pentru a nu-l murdări, pentru a rămâne sfânt până la  momentul când va fi oferit soţului vostru-? Cel mai frumos dar, pe care şi-l pot oferi oamenii este iubirea, dar pentru care trebuie să ne maturizăm, trebuie să luptăm şi să facem sacrificii.

 

Datorită păstrării castităţii am posibilitatea de a mă îngriji de desăvârşirea  sufletului; sunt în felul acesta mai aproape de Dumnezeu, căci aşa cum Domnul Isus a spus în cazania pe munte: „Fericiţi cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”. Dumnezeu poate fi văzut aici, pe pământ în cealaltă persoană, căruia îi oferim iubire şi care îţi oferă timpul, grija şi încrederea sa. Inima curată se apropie de Dumnezeu, face ca omul să se îndrăgostească nu numai de cealaltă persoană, dar şi de Dumnezeu.  El este liantul dintre două persoane. Dumnezeu prin darul iubirii învaţă cum să iubeşti reciproc. Trăiesc în curăţie, pentru că vreau să am căsătorie fericită. Păstrarea  curăţiei construieşte încredere reciprocă. Dacă acest băiat poate să refuze coexistenţa înaintea căsătoriei, dacă a trăit în disciplină ştiind să controleze instinctele timpului, atunci când va apare o perioadă îndelungată în coexistenţă, de exemplu din motive de călătorie sau de boală, el va rămâne credincios. La fel femeia nu va căuta satisfacţie în coexistenţă cu alţi bărbaţi, pentru că va avea bine stabilită autodisciplina. Curăţia a făcut să  mă respecte. Pentru el contez ca persoană şi nu ca obiect de folosinţă sexuală.  Castitatea nu este numai o ideologie frumoasă, nu este o teorie abstractă, ci viaţa, pe care mulţi oameni au experimentat-o. Viaţa în fericire şi iubire excepţională, ca iubirea lui Dumnezeu. Pentru a deveni un om cu inima curată nu este suficient să mergi la reculegere de a cunoaşte cele 10 porunci şi de a merge la biserică când îţi cere mama. Trebuie să ai contact personal cu Dumnezeu, să te fascineze fiinţa Lui, iubirea Lui, să fii gata de a primi darurile Lui. Aceste condiţii pot fi îndeplinite numai prin rugăciune continuă. În programul zilnic mă străduiesc să găsesc timp pentru slujbă, adorarea Sfântului Sacrament, Rozariu, Coroana Îndurării Divine şi citirea unui mic fragment al Sfintei Scripturi. Sunt condiţii destul de grele, dar care pot fi îndeplinite. Personal ştiu că întotdeauna, dacă omul vrea poate găsi timp pentru Sfânta Slujbă. Aceasta cere numai o bună organizare a zilei şi mobilizarea în momentul potrivit. Sfânta slujbă este o comoară insuficient apreciată şi personal am experimentat cât de multe haruri se pot primi mergând zilnic la Sfânta Slujbă şi primind pe Domnul Isus cu iubire în inimă.

 

Ştiu că dezvoltarea mea spirituală ar fi incomparabil mai redusă. Primind zilnic pe Isus în inimă, îi permit să trăiască în inimă, iar prin mine să iubească, să se bucure şi să sufere. Isus este cu mine la bucurie şi greutăţi, simt prezenţa Lui. Lupta pentru curăţie, ca fiecare orice altă luptă duce cu sine la victorie şi înfrângeri, cu care trebuie să te împaci.

 

Am ridicat mai devreme problema perseverenţei, care în timpul înfrângerilor este cea mai folositoare – perseverenţa de a merge la spovedanie. Au existat momente în viaţa noastră când mergeam la spovedanie trei zile în şir; ştiu că este groaznic şi că am dat dovadă de mare pierdere a harului lui Dumnezeu, dar a fost singurul ajutor. De asemenea, ştim că Dumnezeu a văzut strădaniile modeste, şi a răspuns la ele şi datorită acestui fapt trăim acum în darul iubirii sale, putând astfel să ne învăţăm unul cu altul. Sfântul Augustin a spus: „Atâta timp cât lupţi eşti învingător” – aceste  cuvinte s-au dovedit  adevărate în viaţa mea şi a lui Darek. Datorită luptei pe care dusă împotriva lumii şi culturii actuale, lupta cu defectele proprii,  nu am abandonat-o, continuăm să învingem prin iubire şi avem speranţa că şi în viaţa de apoi. Nu există alt drum spre cer, decât drumul iubirii. În primul rând, iubirea faţă de Dumnezeu, apoi faţă de oameni. Trebuie treptat pentru aceasta şi să nu renunţăm chiar şi în adversităţile cele mai mari trebuie să fim răbdători şi perseverenţi, pentru că Dumnezeu vede nu numai străduinţele tale, ci şi pornirile inimii, în momentul în care te aştepţi cel mai puţin, vine cu harul  său şi te ridică din cea mai mare cădere.

Magda

precedentă   |   următorul înapoi

Copyright © Wydawnictwo Agape Sp. z o.o. ul. Panny Marii 4, 60-962 Poznań, tel./ fax: 61/ 852 32 82 | tel. 61/ 647 26 86