Familia, izvor de comuniune în Biserică şi în societate, prioritate pastorală de maximă actualitate

2011-03-25

Autor: Radio Vaticana

În urmă cu un an se încheia la Roma vizita ad Limina a Conferinţei episcopilor catolici din România. În discursul conclusiv şi totodată programatic rostit vineri 12 februarie 2010 la audienţa comună din Palatul apostolic papa Benedict al XVI-lea recomanda insistent grija pastorală pentru familii. Se împlinesc, de asemenea 30 de ani de la Exortaţia apostolică „Familiaris Consortio” a papei Ioan Paul al II-lea.
Recent, s-a desfăşurat la Braşov reuniunea la nivel naţional a responsabililor pentru asistenţa pastorală a familiei convocată de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, care a acordat Programului Român Radio Vatican un amplu interviu.
• Da, pe 9 februarie la biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus” din Braşov (Parohia Bolonya, str. Zizinului), a avut loc o întâlnire cu toţi reprezentanţii şi responsabilii cu pastoraţia familiilor din diecezele din România. În calitate de responsabil cu pastoraţia familiilor pe lângă Conferinţa Episcopală Română cred că acest început de la Braşov a avut o întreită însemnătate. Personal am putut întâlni preoţii şi laicii care sunt implicaţi în prima linie a pastoraţiei familiilor, la rândul lor aceştia au avut ocazia de a se cunoaşte şi de a-şi împărtăşi experienţa, apoi am avut posibilitatea de a stabili împreună întâlnirea responsabililor pastoraţiei familiilor din fiecare dieceză şi eparhie din 14 – 16 octombrie de la Şumuleu Ciuc, la care fiecare responsabil va fi însoţit de patru - cinci cupluri de soţi. În cel de-al treilea rând cred că întâlnirea din 9 februarie este parte a unui mare răspuns pe care Biserica locală încearcă să-l dea astăzi provocărilor care privesc familia.

Ce iniţiative pastorale se întreprind în favoarea familiei în arhidieceza de Bucureşti, şi în celelalte dieceze şi eparhii din ţară?
• În Arhidieceza de Bucureşti, încercăm să dăm răspuns de mai mulţi ani, acordând o atenţie sporită familiei, subliniind locul său central în pastoraţie. Am căutat să ne însuşim cuvintele din Scrisoarea către familii: Familia este calea Bisericii (nr. 2). Din octombrie 2004 organizăm ani pastorali dedicaţi familiei. Am cătat să-i încurajăm pe soţii şi părinţii creştini să-şi trăiască vocaţia în mod responsabil. În acest sens sunt propuse în mod constant cateheze, ore de rugăciune, pelerinaje, exerciţii spirituale la Mănăstirea Sf. Familie aparţinând comunităţii Sf. Ioan din Bucureşti, şi la Mănăstirea Carmelitanilor desculţ de la Snagov. Am voit astfel să ne înscriem în ideea unei formări permanente la credinţă a tuturor credincioşilor, ţinând cont în chip deosebit de spiritualitatea familiei, şi de marele dar al sacramentului căsătoriei.
În perioada 2004 – 2007 am vizitat împreună cu pr. Fabian Măriuţ, responsabil diecezan cu pastoraţia familiilor, toate parohiile şi aproape toate filialele din dieceză. Vă mărturisesc că de-a lungul vizitelor am fost mânat de un gând asupra căruia am revenit în dese rânduri: „a face din Biserică şcoala şi casa comuniunii”. Expresia e luată din Novo millennio ineunte (nr. 43), document cu care papa Ioan Paul al II-lea deschidea mileniul al treilea. De fapt, comuniunea este dorinţa profundă a Conciliului Vatican al II-lea, pe care în Novo millennio ineunte, la 35 de ani de la încheiere conciliului o prezenta ca pe o „mare provocare”.

Care este situaţia familiei în societatea de azi şi care sunt provocările majore cu care se confruntă?
• Acum la mai bine de 45 de ani de la încheierea Conciliului ne dăm seama şi mai mult de marea provocare datorată atacurilor împotriva familiei. Vizitele pastorale mi-au adâncit convingerea că o şcoală şi casă de comuniune nu se poate construi fără familie. Acesta este locul în care o fiinţă umană face prima mare experienţă a comuniunii. Când vorbim despre viaţă, vocaţie, educaţie, şcoală, muncă, societate, Biserică, etc., despre copii, tineri, adulţi, bătrâni, dar şi despre credinţă, iubire, dăruire, vorbim într-un fel sau altul despre familie. Marea provocare este strict legată de consolidarea familiei creştine. Iniţiativele amintite au drept scop alcătuirea unei reţele vii de familii care să împărtăşească aceleaşi ideal, care ar putea fi sintetizat în cuvintele „a fi chip şi asemănare a Sfintei Treimi”. De acest model originar este legată iubirea, dăruirea persoanelor, sfinţirea lor.

Familia, „comunitate de viaţă şi iubire, cum o defineşte Conciliul Vatican II, întâmpină dificultăţi, şi în ciuda tendinţelor de denaturare, rămâne de neînlocuit în forma ei tradiţională
• Merită jertfă şi efort să arătăm că familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, care au primit taina căsătoriei, şi care sunt deschişi către darul vieţii, este izvor de comuniune în Biserică şi în societate. În calitatea sa de celulă primară, comunitatea familiară nu poate fi comparată cu nici o altă formă de reuniune, dimpotrivă este modelul tuturor. Tendinţa culturii actuale este de a recunoaşte mai ales drepturile individului şi a realităţilor compuse (asociaţie, echipă, grup, club). Este nevoie să spunem că familia nu este nici o sumă a doi sau mai mulţi indivizi, nici un grup reunit pe baza unui interes, ci o „comunitate de viaţă şi iubire”. La baza sa se află chemarea pe care Dumnezeu o adresează bărbatului şi femeii de a nu mai fi doi „ci un singur trup”. Acest dat biblic este fundamental ca să înţelegem de ce Biserica se delimitează cu fermitate de orice recunoaştere a altor tipuri de relaţii, altele decât cea dintre un bărbat şi femeie, care să fie considerate familie. Ele pot fi un simplu grup de două sau mai multe persoane dar nicidecum familie.

Care este sensibilitatea faţă de grija pastorală a familiei şi ce iniţiative concrete puteţi menţiona la scară mai largă, în cadrul Conferinţei episcopale?
• Vreau să subliniez că întregul corp al episcopilor catolici din România manifestă o grijă aparte faţă de familie prin încurajarea şi înfiinţarea departamentelor pro vita din care amintesc: Darul vieţii la Cluj, Bunavestire la Bucureşti, Centrul de ajutor pentru viaţă la Iaşi; diferite asociaţii catolice ca: Familie pentru familie la Rădăuţi, Mişcarea familiilor din Nazaret la Iaşi, Asociaţia familiilor catolice „Vladimir Ghica” la Bucureşti. Vreau de asemenea să amintesc câteva mijloace de răspândire a învăţăturii bisericii cu privire la familie: revista Familia creştină de la Cluj, şi site-ul Pro familia care sunt conduse de Conferinţa episcopilor catolici din România, diferitele reviste diecezane care publică constant articole pe tema familiei cum ar fi Lumina creştinului la Iaşi, Actualitatea creştină de la Bucureşti. În domeniul educaţiei copiilor şi tinerilor au luat fiinţă o serie de centre importante: Sfântul „Leonardo Murialdo”, la Popeşti Leordeni lângă Bucureşti, Sfântul Don Bosco, la Constanţa şi Răcăciuni lângă Bacău, la Târgovişte; diferitele filiale din toată ţara ale Acţiunii catolice, şi multe altele organizaţii parohiale şi diecezane. Lista enumerărilor de acest gen este lungă.

Preasfinţite, o ultimă întrebare, cum aţi putea califica întâlnirea de la Braşov pe tema pastoraţiei familiei şi care sunt perspectivele ei?
• Experienţa pastorală acumulată în ultimii ani şi rolul pe care-l îndeplinesc în cadrul Conferinţei Episcopale Române mă îndreptăţesc să sper că întâlnirea de la Braşov este un semn de speranţă. Motivele acesteia sunt multiple. Primul ar fi că astfel se lărgeşte numărul colaboratorilor mei direcţi cu care voi încerca să realizez o primă şcoală de comuniune. Am speranţa că împreună vom tinde spre definirea unei strategii pastorale naţionale privitoare la familie. Al doilea motiv vine din faptul că experienţa mea personală dobândită în câmp pastoral în Arhidieceza de Bucureşti va fi pusă laolaltă cu experienţele din alte dieceze şi eparhii. Ne vom îmbogăţi reciproc. Apoi împărtăşirea unei cauze comune la nivel naţional ne scuteşte de riscul anonimatului. Speranţa mea e ca vocea Bisericii să fie mai puternică, să fie auzită şi ascultată atunci când sunt în joc valori fundamentale. Avem nevoie de susţinerea tuturor credincioşilor, dar şi a oamenilor de bunăvoinţă în apărarea şi promovarea familiei.

Radio Vaticana

următorul înapoi

Copyright © Wydawnictwo Agape Sp. z o.o. ul. Panny Marii 4, 60-962 Poznań, tel./ fax: 61/ 852 32 82 | tel. 61/ 647 26 86