Condiţii de intrare

2011-02-04

Autor: Jacek Pulikowski

 

Căsătoria
 
Se poate spune că starea de castitate este îndeplinirea planului Creatorului faţă de creaţia Sa dăruită cu însuşiri sexuale. Tocmai înţelegerea sexualităţii şi strâns legată de ea fertilitatea ca dar duce la cunoaşterea intenţiei Creatorului: „Creşteţi înmulţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l” (Geneza 1,28). Curăţia în relaţia conjugală este singura atitudine demnă a omului faţă de sexualitate.
 
Drumul faţă de sfinţie
 
Curăţia este de asemenea singura cale sfântă şi singura atitudine care poate să ducă la fericire deja aici pe pământ.
Ce minunat suntem creaţi că nu există nici un „conflict” de interese între fericirea de aici şi cea veşnică. Fericirea veşnică cere renunţare la plăcerile ne ordonate din punct de vedere moral. Ne referim la toate drumurile spre vocaţie. Atât cea mai importantă mare vocaţie spre căsătorie cât şi cea rezervată pentru cei aleşi, vocaţia către viaţa consacrată, sau în sfârşit chemarea către viaţa în singurătate are prin realizarea poruncilor iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui, nu face omul singur ci membru de neînlocuit al familiei omeneşti.
 
Unitatea şi paternitatea
 
Numai într-una dintre vocaţii – cea a căsătoriei – de starea curăţiei depinde experienţa sexuală legată de convieţuirea sexuală.
Totuşi în căsătorie trebuiesc păstrate adevăratele limite ale acestei trăiri.
In căsătorie relaţia sexuală poate fi necurată şi prin aceasta poate să distrugă soţii şi legătura lor. Condiţiile acestei întâlniri, atât externe cât şi interne (psihice, morale) ar trebui să fie pe deplin acceptabile pentru ambele păţi. Orice forţare sau cerere de „apartenenţă” distruge iubirea şi rupe uniunea.
Teama de concepere
 
Elementul care poate distruge uniunea cuplului este teama. Cea mai dramatică este teama faţă de efectul natural al relaţiei sexuale, conceperea copilului.
Aceasta distruge uniunea iar distrugerea întăreşte mijloacele la care apelează adeseori a minimaliza această teamă. Fără a lua în considerare că este preparat hormonal sau un alt mijloc distrugător întotdeauna loveşte direct în unitate. Efectul acestor acţiuni nefericite este – în afară de ruperea legăturii conjugale – frustrarea legată de neîndeplinirea aşteptărilor pe terenul sexualităţii.             Lumea acestor minunate trăiri este deschisă numai pentru aceia care respectă natura sexualităţi umane, respectă planul lui Dumnezeu, faţă de3 sexualitate adică pentru cei care trăiesc în curăţie.
 
Darul fertilităţii
 
Al doilea element corect al relaţiei sexuale este paternitatea fără de care nici nu poate fi vorba despre convieţuire curată (şi prin aceasta fericită) între oameni.
Aici este necesară o explicaţie precisă. Bineînţeles cuplul poate la un moment să nu planifice conceperea copilului sau să nu mai planifice alţi copii. Au dreptul la aceasta numai ca decizia lor să reiasă dintr-o gândire înţeleaptă şi mărinimoasă
(por. Pavel al VI-lea, Humanae vitae) şi nu din din calcule egoiste şi din comoditate. Altceva este să nu se planifice şi altceva să se elimine conceperea, până la afirmaţia: dacă se concepe planificat vom fi obligaţi să-l ”eliminăm”.
(Nu se spune atunci: să ucizi copilul conceput pentru că ar strica prea mult „liniştea agreabilă” a cuplului). Soţii care nu planifică conceperea trebuie să păstreze în mod cinstit atitudinea: dacă cu toate astea, împotriva intenţiilor noastre se naşte un copil, îl primim şi-l înconjurăm cu iubirea ce i se cuvine, îl tratăm ca pe un dar de la Însuşi Creatorul.
Tratarea conceperii ca pe un dar (şi nu ca pe o boală împotriva căreia trebuie să lupţi) este condiţia ca în mod curat şi fericit să trăieşti relaţia conjugală şi prin aceasta să îndeplineşti cea de-a şasea poruncă.
  
Conlucrarea cu Dumnezeu
 
 Să observăm că prin relaţia sexuală omul este admis la puterea creatoare a lui Dumnezeu pentru a conlucra cu El în conceperea în conceperea unui om nou, dăruit cu un suflet nemuritor, deci prelungeşte iubirea soţilor în vecie.
In această perspectivă actul conjugal cunoaşte demnitatea nemaîntâlnită şi fără îndoială poate fi numit sfânt. Tratarea lui în condiţii nedemne sau chiar imorale este sfidarea sfinţeniei. Prin urmare, nu întâmplător profeţii prin adulter au văzut păcatul caracteristic al idolatriei.
Oare jertfele depuse în antichitate lui Moloh prin copii vii nu amintesc actuală ucidere de copii procreaţi ca jertfă divinităţii numite „Sex” ?
Acel genocid a găsit însă o judecată aspră (ca fiind cea mai scârboasă în ochii lui Dumnezeu), cea de astăzi încearcă să se apere şi chiar să se înscrie sub numele de binefacere (eutanasia, avortul). Mai mult, încearcă să se legalizeze omuciderea.
Insă nici un parlament de pe glob nu este capabil să pună sub „vot” dreptul Divin înscris în natura omului. Curios de repede lumea a uitat de „crimele” judecate în Procesele din Norimberg acţionând conform dreptului stabilit de către stăpânirea care la putere a ajuns în mod legal.
Trăim într-o lume denaturată, în special în domeniul sexualităţii. Ce se poate face ? La această întrebare ne răspunde Sfintele Pârinte Ioan Paul al II-lea în „Tripticul
... : Să înoţi împotriva curentului. Acesta este singurul drum către izvorul cristalin al iubirii Divine.
 
Fericiţi cei curaţi la inimă
 
Vă invităm din toată inima să vă alăturaţi la mişcarea care conduce lumea la fericirea deplină conform cuvintelor lui Isus Hristos:
„Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8).
Pentru a deveni membru al Acţiunii Inimilor Curate trebuie să mergi la spovedire şi la sfânta comuniune, să înnoieşti jurământul sacramentului căsătoriei şi să reciţi Rugăciunea Dăruirii:
 

Mă dăruiesc ţie , Doamne, mintea mea, raţiunea, sufletul, trupul. Te rog, învaţă-mă să iubesc soţul (soţia) şi copii, cu iubirea care se revarsă de la tine. Isuse Hristoase, dă-ne nouă la amândoi inimi curate, după modelul Tău, pentru a convieţui după iubirea Ta înţeleaptă, generoasă, dăruită, ce stă de strajă credincioasă. Fie ca rugăciunea zilnică să ne ajute – rozariul şi Coroniţa Indurării Domnului, participarea la sfânta slujbă şi cât mai deasa aderare la sfânta Comuniune iar fiecare cădere să fie imediat mărturisit în sacramentul spovedaniei.

Fă ca neîncetat să ne bucurăm de harul sacramentului căsătoriei. Doamne Isus fii singurul Domn al vieţii mele. Învaţă-mă să controlez instinctele mele sexuale, emoţiile, pentru ca iubirea mea pentru soţie (soţ), copii, să nu depindă de capricii şi stări emoţionale ci să fie grija şi mărturia neîncetată adusă spre binele lor.

Te rog dă-mi o iubire conjugală curată pentru a mă dărui dezinteresat soţului (soţiei).    

Curăţă iubirea noastră de orice egoism pentru a ierta reciproc, a nu purta în suflet ranchiună şi pentru a ne ruga unul pentru altul.

Pentru a păstra curăţia inimii, mă angajez să nu citesc, să nu cumpăr şi să nu privesc reviste, programe şi filme cu caracter pornografic, să nu folosesc mijloace anticoncepţionale şi să fiu mereu pregătit pentru a primi fiecare copil pe care Domnul ni-l dăruieşte.

Te rog Doamne, ajută-mă să mă ţin departe de tot ce este viciu şi îndeamnă la rău. Mario, Maică a mea, condu-mă pe drumurile credinţei la singurul izvor al iubirii în căsnicia noastră, la Domnul Isus spre a mă încrede şi crede în El pentru totdeauna.

Amin.

 
Vă rugăm în mod deosebit să informaţi Redacţia despre acest eveniment şi să ne trimeteţi adresa Dvs. Precum şi data naerii şi data intrării în comunitatea Acţiunea Inimilor Curate, pentru a vă putea înscrie în Cartea Inimilor Curate şi pentru a primi binecuvântare specială.
Domnul Isus doreşte să trimeteţi la Redacţie mărturiile voastre şi acest fel să împărtăşiţi din tezaurul credinţei şi al experienţei vieţii conjugale. Cu cele mai bune gânduri şi rugăciune zilnică în intenţia Voastră,
 
Jacek Pulikowski
precedentă   |   următorul înapoi

Copyright © Wydawnictwo Agape Sp. z o.o. ul. Panny Marii 4, 60-962 Poznań, tel./ fax: 61/ 852 32 82 | tel. 61/ 647 26 86