„Să vă iubiţi-vă unii pe alţii, cum v-am iubit Eu” (Ioan 13,34)
Cuvintele acestea au fost rostite acum 2000 de ani, şi până astăzi milioane de oameni le citeşte, le repetă şi trăiesc prin ele. Rezultatele sunt extraordinare: viaţa oamenilor se transformă, oamenii cunosc fericirea şi aduc fericirea altora. In ce constă taina acestor cuvinte ? Cuvintele acestea simple le-a spus Isus în timpul Cinei Pascale, în ajunul morţii sale. In acel moment nu avea un conţinut nou, deoarece porunca iubirii a fost dată poporului evreu de către Moise (Leviticul 19.18), 1500 de ani înainte de naşterea lui Isus. Apostolii nu puteau să înţeleagă de ce El vorbea că este o nouă poruncă. Abia după trei zile au aflat în ce constă iubirea. După Cina Pascală Isus a fost prins şi după biciuirea Sa groaznică a doua zi a primit moartea ruşinoasă prin crucificare. Fiecare poate numi într-un fel anume, în special dacă crede în nevinovăţia sa şi un ideal. Nu este de mirare că moartea lui Isus a adus în viaţa apostolilor nimic nou în afară de frică şi dubii.
Dar în ziua a treia le-a adus o completă privire la realitate: l-au întâlnit pe Isus.
Înviat şi au înţeles că moartea Lui a fost alta decât moartea celorlalţi oameni.
Isus a fost omorât nu din vina sa, ci din vina tuturor oamenilor. De aceea El are dreptul şi puterea de a ierta păcatele. El a putut să promită viaţă veşnică fiecăruia care crede şi are încredere în El. Sunt de acord că au fost mulţi aceia care au promis oamenilor viaţă veşnică şi le-au dat sfaturi. Mulţi sunt aceia care prin cuvinte frumoase ne învaţă cum să trăim. Dar învăţătura lui Isus se diferenţiază de ei toţi. Cu toate că la prima vedere El cere lucruri imposibile, cu propriul exemplu dovedeşte că aceasta este posibil. Să vedem aşadar cum proceda Isus.
La început trebuie să reţinem că Isus înţelege foarte bine problemele lumii şi întotdeauna ştie cum să ajute pe fiecare. O dovedeşte hrănirea celor câtorva mii
De înfometaţi (Marcu 8,1-9) sau însănătoşirea a mii de bolnavi (Marcu 6,56). Cu toate acestea Isus nu a înfiinţat nici o şcoală medicală şi nici vreo asociaţie pentru hrănirea săracilor din Israel. De ce? Pentru că scopul său a fost ceva mai important: potolireaa foamei sufleteşti a omului care duce la moartea veşnică. Isus ştia clar că nici un om nu poate să fugă de Judecata de Apoi şi că nici un om nu poate să-şi găsească justificare în faţa lui Dumnezeu. Toţi au greşit şi numai moartea Fiului lui Dumnezeu, fără păcat poate să ierte omenirea din moartea veşnică pentru păcatele făcute. Pentru aceasta s-a decis să moară pentru a scăpa de moartea veşnică păcătoşii. Ar fi indicat să ne întrebăm dacă i-a fost uşor să moară pentru alţii. Oare există multe persoane pe lume pentru care mi-aş da viaţa ?
Să ucizi, să nu te răzbuni ci să-ţi dai propria viaţă pentru mine ca eu să pot trăi ?
Probabil ajung degetele unei singure mâini pentru a număra şi pe unii şi pe alţii. De aceea Sfantul Pavel a scris: „Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că pe când eram noi păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Epistola lui Pavel către Romani 5, 7-8). Si tocmai de aceea Sfântul Pavel a fost până la sfârşitul vieţii convins că nimeni altul nu-l iubeşte ca Isus Cristos. In al doilea rând se nu uităm că Isus a iubit pe toată lumea fără excepţie : şi buni şi răi, şi prieteni şi duşmani. In acelaşi fel a iubit ucenicul drag Ioan care s-a ocupat de Maica Domnului, şi pe Petru care de trei ori s-a lepădat de El, şi pe Iuda care l-a trădat pentru bani. Isus i-a iertat pe călăii săi şi s-a rugat pentru ei. El doreşte să dea viaţă fiecăruia care vrea să-l primească. In al treilea rând Isus a Înviat şi prin aceasta a dovedit că este mai mult decât un proroc şi decât un om. A dovedit că toate revendicările Lui la divinitatea şi puterea Sa pe pământ sunt adevărate. A arătat martorilor învierea Sa şi ce aşteaptă fiecare om după moarte. A dovedit că după moarte pe unii îi aşteaptă învierea la viaţa veşnică iar pe alţii la moartea veşnică. Abia atunci Apostolii au înţeles că iubirea constă nu numai în vorbe frumoase şi în emoţii puternice, ci în primul rând în puterea de ai sluji pe alţii. Puterea dragostei de a decide disponibilitatea de a se oferi jertfă pentru binele celuilalt om şi speranţa vieţii veşnice. Graţie acestei speranţe Apostolii cu toţii au început să urmeze sfaturile lui Isus Cristos, să schimbe lumea şi să o umple de iubire şi speranţă. Toată civilizaţia de astăzi a Europei şi a Americii este clădită pe fundamentele acestor cuvinte, cu toate că unii încearcă să o nege. Dragă cititorule, de tine depinde decizia. In viaţa ta te poţi folosi de orice sfaturi şi poţi lua în considerarea orice autoritate. Dar până să-ţi alegi autoritatea reflectează ce exemplu dă acesta proprii tale vieţi. Gândeşte-te dacă el cunoaşte nevoile tale mai bine decât Isus care a creat lumea şi cunoaşte fiecare om (vezi Ioan 1,1-4 şi Ioan 2, 25). Gândeşte-te dacă el a făcut mai mult decât Isus care şi-a dat viaţa pentru tine. Gândeşte-te unde este astăzi autoritatea ta în care ai avut încredere. Pentru că nu există un alt mare învăţător prooroc care ar ieşi din mormânt, în afară de unul singur, care s-a auto-numit Alfa şi Omega, Calea şi Viaţa, Învăţător şi Mântuitor.
Dacă ai setea să mergi după Isus şi să primeşti viaţă veşnică poţi să-l primeşti în inima ta încredinţându-i viaţa ta şi numindu-l Domn şi. Poţi să o faci acum rugându-te în felul următor: „Doamne Isuse Cristoase ! Iartă-mi greşelile mele ! Fără ajutorul Tău nu pot să devin mai bun. Am nevoie de Tine ! Îmi deschid inima în faţa Ta, locuieşte în mine, fii Domnul vieţii mele şi Mântuitorul meu. Curăţă-mă de păcate şi fă-mă să devin aşa cum vrei să fiu. Iţi mulţumesc pentru iubirea şi mila Ta, pentru faptul că din iubire pentru mine ţi-ai dat viaţa murind pe cruce. Învaţă-mă să îmi iubesc semenii aşa cum Tu m-ai iubit pe mine. Amin”.
Comitetul de redacţie
